Guvernul a anunţat triumfător că a reuşit să genereze aproape 100.000 de noi locuri de muncă de la instalarea USL la Putere şi până acum. Cifrele seci arată însă cu totul altceva: în realitate, şomajul a crescut simţitor în primul an de guvernare USL.
Dacă în mai 2012, acesta era de 7,2%, în mai 2013, şomajul a crescut la 7,5%. Datele le puteţi găsi în comunicatul de presă al Institutului Naţional de Statistică la începutul lunii. Vorbim despre faptul că aproape 40.000 de români şi-au pierdut locul de muncă în această perioadă. Mai rău, mulţi dintre ei au ieşit chiar şi din perioada de şomaj, rămânând, practic, fără niciun venit. Aceste informaţii, cuplate cu perspectiva unor disponibilizări masive anunţate deja de Guvern, plus situaţiile de la Mechel, Oltchim şi Poştă creează o imagine puternic contrastantă cu hiperoptimismul şi automulţumirea de care dă dovadă Premierul în comunicarea publică. Să promiţi un milion de noi locuri de muncă, dar, de fapt, să laşi 40.000 de oameni şi familiile lor fără venituri şi să te mai şi declari mulţumit arată clivajul care a apărut prea repede între actuala Putere şi realitatea contondentă a vieţii de zi cu zi în România.
Nu vreau să cobesc, dar cred că, în ceea ce priveşte şomajul, lucrurile vor merge, în guvernarea USL, de mal en pis. Pe de o parte, pentru că există mai multe probleme structurale care sunt foarte greu de rezolvat şi cărora Puterea nu ştie sau nu vrea să le răspundă. Pe de altă parte, pentru că strategia economică (fiscal-bugetară) pe termen scurt şi mediu nu creează cadrul apariţiei de noi locuri de muncă – ba din contră, presupune noi disponibilizări.
A. Am identificat trei probleme structurale majore care cântăresc foarte greu în economia balanţei şomajului din România.
1. Oportunităţile de muncă ale tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani sunt extrem de limitate. Şomajul în
