Felul cum au fost abordate salariile nerusinate ale unor directori de agentii ale statului mi-a dat impresia clara ca aceia care fac procesul sunt educati in regimul trecut. Tot asa se faceau si atunci procesele unor activisti, doar ca atunci numai la o singura televiziune de partid si de stat. si aici indignarea cu aer vag proletar a unor fetiscane si a unor baieti platiti, poate, unii, chiar mai bine decat directorii nerusinati, dar nu de la buget, ci din sume provenite nu se stie cum si de unde in cele mai multe cazuri, a avut un accent pe care-l stiam din regimul trecut.
Dar stati, nu va grabiti sa ma judecati ca pe unul de-al lor, ca nu sunt. Pentru ca, dincolo de aceasta revolutie media nascuta brusc, staruie un mare adevar, si anume acela ca acordarea unor asemenea salarii, inimaginabile, cred, nici la cele mai bine platite functii din sectorul privat performant, frizeaza nesimtirea celor care dau curs lacomiei clientilor de partid, ajunsi de stat. Faptul ca totusi unul dintre beneficiarii sumelor greu de conceput de un om normal care nu e prieten nici cu premierul si nici cu principalul sau consilier si-a dat demisia dovedeste ca el stia in ce situatie se afla, dar nu-i pasa.
Sa fie aceasta o marca a profesionalismului, de care vorbeste premierul, justificand cu un sfert de gura salariile nerusinate? Ca adica, altfel, toti acestia fug in sectorul privat, iar aici, pe langa Guvern, raman numai, scuzati, ciurucurile? Oare fara duduia aceea de la Fondul Proprietatea, "victima" a unor dezvaluiri anterioare de aceeasi natura, proprietatea in Romania s-ar prabusi? Indoi-m-as. si m-as indoi si ca, pusa in disponibilitate, si-ar gasi imediat o situatie in sectorul privat, cu aceeasi remuneratie.
Cineva ar putea sa spuna: "Lasa, domnule, s-a terminat totul, s-a legiferat un plafon, gata". Dar lunile, anii poate, cat aceste persoane de