Combinatul Sidex Galaţi, unul dintre giganţii eco­no­miei româneşti, era văzut în 2000 ca o gaură neagră a economiei din cauza pier­de­rilor masive pe care le raporta şi da­toriilor la stat pe care le acumulase după revoluţie.

Compania încheia contracte păgu­boase cu sute de case de comerţ care-i vindeau mai departe produsele pe piaţa internă şi externă. Combinatul înregistra la finele anului 2000 pierderi de 360 de mi­lioane de dolari la o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari. Totodată, Sidex acumulase până la aceeaşi dată datorii ce se cifrau la 1,44 miliarde de dolari.

Din această cauză, statul era preocupat să scoată cât mai repede la privatizare compania, mai ales că la Sidex lucrau la acea dată nu mai puţin de 27.000 de oameni.

În mai 2001, Autoritatea pentru Privatizare (APAPS) a primit o singură ofertă pentru privatizarea combinatului de la Galaţi, din partea LNM Holdings, parte a grupului Mittal Steel, pe atunci concurent direct al Arcelor, cele două companii fuzionând mai târziu. Astfel, LNM Holdings a preluat 91,6% din acţiunile Sidex Galaţi de la APAPS în schimbul sumei de 70 milioane de dolari.

Primele zile de muncă pentru indieni la Sidex le-au produs şocuri, în condiţiile în care compania mai dispunea de lichidităţi de 300 de dolari şi peste 800 de furnizori stăteau la coadă pentru a-şi recupera banii. De asemenea, compania făcea afaceri numai în sistem barter, din cauza lipsei de lichidităţi.

Restructurarea care a urmat nu a fost una uşoară din cauza supradimensionării forţei de muncă, aceasta reducându-se până în prezent aproape la un sfert faţă de finele anului 2000, respectiv 7.400 de salariaţi.

Combinatul a reuşit să treacă pe profit în 2003, la doi ani de la pri­vatizare, când a con­sem­nat un profit peste 100 mi­lioane de do­lari. În primii trei ani după pri­vatizare, pro­ductivitatea combinatul