Economia romaneasca traverseaza o criza de forta de munca - sau cel putin exista din ce in ce mai multe companii care afirma ca nu gasesc oameni suficienti de buni sau de ieftini, dar in acelasi timp salariul mediu pe economie este de cinci ori mai mic decat in Occident. Cum se explica acest paradox?

Daca cererea este atat de mare, de ce nu cresc salariile puternic, astfel incat piata sa-si gaseasca un echilibru? Nu asa se intampla pe orice piata in caz de deficit al unui produs?

Explicatia este productivitatea redusa, care are doua cauze: specializarea insuficienta (sau irelevanta pentru joburile disponibile) si organizarea ineficienta a muncii, adica managementul defectuos.

Deci salariile nu pot fi triplate de maine pentru ca marjele de profit ar disparea.

O alta explicatie vine chiar din raportul recent al Bancii Mondiale asupra economiei romanesti.

"Exista in continuare rigiditati in functionarea pietelor, care majoreaza costurile de tranzactionare pentru companii si impiedica alocarea optima a resurselor, inclusiv a fortei de munca", spune raportul.

Aici este cheia - franele in alocarea optima a fortei de munca. In ultimii 16 ani, sute de mii de oameni si-au schimbat jobul, cateva milioane au iesit la pensie, alte cateva milioane si-au schimbat chiar si tara.

De fapt, cand vorbim de tranzitie, vorbim de trecerea de la un anumit set de joburi spre altele, de trecerea de la pozitia de angajat spre cea de patron sau dinspre un business spre altul, in indiferent ce pozitie.

Doar alocarea corecta a fortei de munca, facilitata de o limba comuna, de standarde comune, este cea care aduce valoare adaugata. Din acest punct de vedere, diferenta de crestere economica intre Statele Unite si Uniunea Europeana din ultimii 20 de ani de minimum 1-2% pe an se datoreaza frictiunilor de alocare eficienta a fortei de munca.