Se numeşte Vincenzo Tedesco, este sicilian şi se declară împătimit de România, pe care încearcă să o cunoască în profunzime. Şi, în acelaşi timp, consideră de datoria lui să-i facă pe români să iubească Sicilia.
Vorbeşte româneşte cu… “plasticitate”. Este ceea ce italianul numeşte “il narratóre”. Un povestitor înnăscut, care strânge în jurul său mulţimea ce nu se satură să-l asculte. Se numeşte Vincenzo Tedesco, este sicilian şi se declară împătimit de România, pe care încearcă să o cunoască în profunzime. Şi, în acelaşi timp, consideră de datoria lui să-i facă pe români să iubească Sicilia.
De bello dacico
Vincenzo Tedesco are, de altfel, o teorie a lui: “Eu cred că bucătăria noastră e foarte apropiată de cea românească, din moment ce avem nişte ingrediente comune şi nişte preparate foarte simple, făcute cu usturoi, cu ceapă, cu pătrunjel, cu roşii… Şi nu doar în ce priveşte mâncarea există similitudini! Eu am făcut o cercetare: de ce mai multe cuvinte româneşti sunt foarte apropiate de cele din dialectul sicilian şi, mai ales, cum se face că acelea care definesc bucătăria sunt aproape similare? Am găsit un răspuns: atunci când Traian a venit să cucerească Dacia, foarte mulţi dintre mercenarii care compuneau legiunile erau originari din Sicilia. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc că a rămas ceva, în tradiţia românească, din «vizita» pe care au făcut-o sicilienii, atunci…”
O degustare “în stil” sicilian
Pe noul nostru prieten l-am cunoscut într-un restaurant bucureştean, acolo unde Camera de Comerţ, Industrie, Artizanat şi Agricultură din Trapani (provincie siciliană) organizase o degustare de produse tradiţionale: “Incontri con i profumo, i sapori e colori della cucina trapanese” (Întâlnire cu aroma, gusturile şi culorile bucătăriei din Trapani). “Caponatina di melanzane” (un preparat pe bază de vinete – în primul rând –,
