Odată ce pătrunzi în universul fascinant al Ilincăi Colniceanu, de 68 de ani, din satul Cerbu, comuna Jitia, realizezi, cu satisfacţie, că modernizarea lumii rurale n-a reuşit să îngroape în uitare acel segment de spiritualitate definitorie pentru orice etnie, popor, naţiune: tradiţia populară. Deşi a făcut doar patru clase, această femeie a ştiut să-şi umple singurătatea vremilor din urmă, cu o pasiune construită cu un entuziasm de nestăvilit: colecţionarea de obiecte şi costume populare. Mai mult, ea aşterne pe hârtie de ani şi ani, în rânduri rimate, „poveşti despre copilărie, poveşti auzite, legende locale, momente din viaţa noastră, a ţăranilor”. Într-una din odăile căsuţei sale aşezată, parcă, de Dumnezeu, în mijlocul unui colţ de Rai, Ilinca şi-a amenajat un adevărat muzeu. Costume tradiţionale, covoare, ştergare, cuverturi, batiste care au depăşit cu mult suta de ani, precum şi multe, multe alte obiecte uzuale din viaţa strămoşilor ce au populat zona, şi-au găsit loc în cămăruţa femeii, tăind răsuflarea oricui păşeşte în ea. Şi pentru fiecare, Ilinca - la care vin viitorii însurăţei să le împodobească brazii de nuntă cu flori făcute de mâna sa – are câte o poveste. Ştiută de toată Valea Râmnicului şi ca fostă „vărăriţă”, croitoreasă, tricoteuză, mamă a doi copii, bunica a trei nepoţi, fost asistent maternal, această femeie este, după cum veţi vedea, ea însăşi o poveste...
Cum laşi asfaltul şi aglomeraţia Focşaniului şi o iei în sus, spre Jitia, şi de acolo tot mai sus, spre satul Cerbu, foşnetul lin al frunzişului din depărtări şi izbucnirea verde a pădurilor începe să-ţi bată-n suflet ca o promisiune a unui dar neştiut, dar aşteptat... Părăseşti şoseaua şi urmezi uliţa ce se strecoară, îngustă, printre case pitice, din lut, case din lemn sau locuinţe moderne,