Dupa 58 de ani de dictaturi militare sau de regimuri civile conduse de militari, in alegeri libere, in cel mai transparent scrutin a fost ales un civil in fruntea statului Egiptean. Aceaste alegeri transforma de facto “Primavara Araba” in “Primavara Islamica”. Din Maroc in vest si pana la la granitele Asiei in desertul Sinai, in est, prin vointa populatiei au fost instaurate regimuri de coloratura islamista – flamurile verzi ale islamului flutura pretutindeni in Magreb. In Egipt, etatismul socialist instaurat in 1954 de Gamal Abdel Nasser, fost ofiter si participant al loviturii de stat care l-a demis (pasnic) pe regelui Farouk, devenit mai tarziu premier si dupa inca o lovitura de stat la sfarsitul aceluiasi an isi demite colegul (si superiorul) Presedintele Muhammad Naghib (Naguib). Nasser intemeiaza un partid numit Uniunea Socialistă Arabă (al-Ittihād al-Ištirākī al-Arabī), care va deveni modelul multora dintre partidele care au dominat Orientul Mijlociu arab (vezi Ba’at in Irak si Siria) si al carui ultim vlastar se lupta pentru supravietuire in Siria. Incercand sa creeze o uniune araba cu Siria si Irakul si nereusind, reuseste insa sa fie unul din intemeietorii “tarilor neangajate” impreuna cu Josip Broz Tito si Jawaharlal Nehru. Nasser, dusman crud al Fratiei Musulmane, care a incercat sa-l asasineze de la inceput in cateva atentate, ii desfiinteaza legal si umple inchisorile cu ei. Traditia prigonirii acestora se pastreaza si in timpul urmasilor lui Anwar El Sadat si Hosni Mubarak. Mohamed Morsi Isa al-Ayyat, noul presedinte al Egiptului, este primul sef de stat care face parte din Fratia Musulmana. Frăţia Musulmana a fost fondata in 1928 de Hassan al Banna, cleric musulman sunit, dupa descompunerea totala a Imperiului Otoman si secularizarea care a urmat sub influenta reformelor lui Mustafa Kemal Atatürk. Fratia a avut un succes extraordinar – pana in anul 19