Ce ironie sa le tragi pelticilor o sarbatoare a limbii! Sa sarbatoresti limba romana intr-o tara ai carei cetateni nu doar ca o vorbesc aiurea, dar o si contesta ori de cite ori le amintesti cum se numeste! Va spune ceva toponimul „Magadan"? Sint aproape sigur ca nu. Dar nici in partea aceasta de Prut prea putin ar sugera, de pilda, cuvintul „Aiud" sau „Jilava" ori „Gherla". Asemenea cuvinte cer neaparat o minima initiere istorica, sint, implacabil, chestiuni de cod cultural si, dupa felul in care inhiba citeodata interlocutorul, se poate intelege cum malformeaza istoria in particular, ce efecte are politicul asupra constiintei (si in fond a culturii). „Magadan", spre a-mi relua gindul, ni se asociaza, in mod curent, cu un fief al interlopilor - tarim unde prolifereaza asasinii, violatorii, mutrele patibulare. Cuvintul suna - pentru cine stie exact ce evoca - lugubru, pune in miscare o intreaga mitologie a turpitudinilor si abjectiilor umane, iti da, pe sleau, fiori reci, desi are, in acelasi timp, o paradoxala aura de sublimitate, trimite spre un underground al crimei si ororii, unde capata - grotesc dar perfect explicabil, daca tinem cont de logica frustrarii - un blazon de noblete. E, in realitate, dupa cum se stie, un oras portuar din regiunea omonima a Rusiei. Totusi, cind pronunti „Magadan", rostesti subsecvent si „Kolima": regiunea unde, sub Stalin, erau trimisi prizonierii in lagarele de munca fortata, orasul fiind atunci, in sensul acesta, un centru de tranzitie. Ei bine, cine m-ar crede ca in momentul acesta scriu intr-un local care chiar asa se si cheama: „Magadan"? si ca, din difuzoare, peste mese se revarsa un comentariu alert, poantilistic, in cea mai fluenta limba romana, de la Kiss FM? Mai zilele trecute aici se dadea ceva cu Hrusca - complet neverosimil pentru soiul de musterii care obisnuiesc sa frecventeze barul (foarte respectabil, de altfel, cu W