Criza? O serie de banci si investitori institutionali (fonduri de pensii) au imprumutat mai mult decat se cuvenea si risca falimentul (ori marcarea unor pierderi consistente) pentru iresponsabilitatea lor. Mai multi debitori persoane fizice risca sa isi blocheze o parte din venituri daca inceteaza platile, oricum un procent mai mic decat cel alocat pana acum pentru achitarea ratelor. Zona euro are nevoie de mai multa disciplina fiscala, SUA trebuie sa isi restranga cheltuielile prea generoase (un buget subtiat pentru miliatari ar rezolva repede problema). Aduce asta a sfarsitul lumii? Doar daca te iei dupa titlurile catastrofiste din presa de scandal.financiar ori dupa analizele alarmiste ale unor banci de investitii cu pozitii deja luate pentru a specula panica. Trecem mai jos in revista temerile la moda, incercand sa le atenuam perceptia.

1.Datoriile suverane-intra statele in faliment!Nu, nu e sfarsitul lumii, statele mai falimenteaza, e plina istoria de asa ceva. O perioada nu te mai imprumuta nimeni, trebuie sa te intinzi cat te tine plapuma. Se curata bancile care au expunere maxima pe statul in cauza, niste fonduri de pensii pierd o parte din active, viata isi urmeaza cursul (vezi Argentina). La ce bun sa pui biruri inrobitoare pe bietul contribuabil pentru a acoperi iresponsabilitatea politicienilor si pe cea a creditorilor? Asta nu duce decat la o spirala periculoasa: impozite mai mari, cerere mai mica, concedieri pentru ajustarea ofertei, o noua crestere a taxelor pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare, si tot asa pana cand falimentul amanat devine iminent. O alternativa ar fi impozitarea proprietatii si activelor financiare, daca ar exista suficienta vointa politica pentru asta. Daca nu, se pot lasa simplu bancile sa falimenteze si sa se restructureze datoria. Se intampla frecvent in relatia persoane fizice-banci, de ce ar fi imposibil