Scuze. Mii de scuze. Ca să nu zici că nu mi-am cerut, că nu sunt civilizată, că nu realizez cât o să lezez pe cine o să lezez când o să lezez. Chiar acum o să lezez. Mai ai timp să nu citeşti. Fugi, dă pagina, apasă log out dacă eşti posesor de PC.
Deci. Sunt împotriva utilizării jeepurilor în oraşe. N-au rost, nu e sensul lor să circule zilnic prin oraş, nu sunt potrivite, nu au loc, nu au niciun chichirez, nu sunt folositoare. În oraş. În viaţa de zi cu zi înconjurată de graniţele unor citadele în care te învârţi repetat pe spaţii înguste. Da, de jeepuri vorbesc. De maşinile de teren. De SUV-uri. De vehiculele 4x4. Unii dintre voi aţi crezut altceva cu tărie, de aceea v-aţi achiziţionat o ditamai căsoaia mergă toare prin oraş, unde deja aveaţi o căsoaie de stat. De ce să şi circulaţi cu aşa ceva? Aveţi familie - v-aţi zis - şi trebuie ferită de toţi nebunii care circulă liber, cu paşaportul sub tutela ambasadei sau cu alcoolemia în creştere. Că alt motiv valabil nu văd să fie. Gradul de siguranţă sporit.
E adevărat că pare mai solid, e mai încăpător şi, oricum, poţi să şi priveşti traficul cu un aer de superioritate, bizuindu-te pe înălţimea sa, o calitate obiectivă indiscutabilă. Judecând aşa, nu înţeleg de ce nu îşi iau cei care vor siguranţă sută la sută un Hummer sau o autobasculantă, cu astea nu dai greş. Îmi pare rău să vă aduc cu picioarele pe pământ, dar, dacă e să te atingă aripa nebunilor, eşti ras. Aşa că luând în calcul aportul hazardului în viaţa noastră, e bine de ştiut că ăl mai sigur lucru pe lume este să mergem „cu Dumnezeu înainte!“.
Probabil în străinătate şi-au dat seama de asta şi, prin urmare, nu se văd pe străzi decât maşini de talie mică, multe de două locuri, buburuze electrice, rar câte o măgăoaie în tranzit prin oraş, iar în rest taxiuri, tramvaie şi autobuze. E greu să luăm exemplu? Noi care copiem t
