Fara institutii predictibile, credibile, serioase, Romania nu poate functiona decit asa cum vedem ca o face din nou, dupa ce din ianuarie 2007 ne-am pus sacii in caruta din punctul de vedere al aderarii la Uniunea Europeana. Adica foarte prost. S-a intimplat sa petrec, miecurea trecuta, aproape 12 ore in Parlamentul Romaniei. Si trebuie sa spun ca a fost cu adevarat o experienta de neuitat. Pentru ca atunci cind vezi pe viu lucrurile despre care de altfel vorbim zi de zi e, totusi, altceva. E drept ca era vorba de o zi speciala, in care deputatii si senatorii trebuiau sa rezolve, intre altele, votarea Legii ANI, o motiune pe sanatate depusa de PSD, validarea presedintilor TVR si CNA, completarea consiliilor de administratie de la televiziunea si radioul publice, toate aglomerate pe agenda pentru ca eram doar cu o zi inainte de intrarea Parlamentului in vacanta.
Daca ar fi sa sarim direct la concluzii, am putea spune de la inceput ca, exceptind primul obiectiv, care in absenta reprezentantilor PD si PLD care s-au disociat de formula finala a legii ANI, a fost rezolvat in mod expeditiv de Senat, practic, toate celelalte au fost ratate, in ciuda faptului ca s-a stat pina seara tirziu. Motiunea a fost aminata pentru a doua zi, cind, surpriza mare, Sorin Oprescu a constatat ca, in ciuda previziunilor, a cazut la vot. Un succes evident pentru Eugen Nicolaescu, principala tinta a criticilor formulate de PSD. Iritat de faptul ca a fost lasat in ofsaid, Sorin Oprescu a vorbit public despre existenta unor negocieri bazate in primul rind pe niste interese obscure. "E greu cind te bazezi pe vislasii partidului, ca asta sintem cu totii acolo, si constati ori ca ai trei gauri in barca, ori ca ti-au luat barca, ca asa s-a negociat cu Partidul National Liberal, sa ti-o dea pe aia cu mai multe gauri in ea".
Subiectul in cauza cere, cu siguranta, o discutie mult mai larga,