Marea dilema a tuturor, frustrarea care ne macina pornea de fapt de la acest mister care se numeste "votul secret", aceasta inventie parsiva facuta parca de cineva care uraste oamenii... (...) Omul votant iti zambeste, da chiar noroc cu tine, iti ureaza succes, bafta, sa te ajute Dumnezeu... (...) Si dupa toate astea intra in sectie, apoi in cabina de vot si pun stampila pe altcineva. Incercand sa ma tin de cuvant legat de articolul de saptamana trecuta, cand am anticipat cu stangacie (una destul de mare) cum se vor derula alegerile din satul meu, unde am fost candidat independent, voi relata pe scurt cum s-au desfasurat in realitate lucrurile in ziua alegerilor de duminica trecuta. Ca sa incep cu sfarsitul, ca intr-un film clasic, spun ca nu am castigat alegerile la o diferenta de doar 2 voturi, cum „anticipasem", ci la una de mai multe pozitii, adica din 8 candidati eu am iesit al saptelea, inaintea unui singur partid care nu a luat decat 16 voturi. Deci victoria mea nu a fost fata de primul, ci de ultimul loc... Privind la modul general, pot spune ca a fost o zi linistita in comparatie cu alte locuri in care oamenii s-au certat, imbrancit, batut sau au murit chiar. Din punctul de vedere al unui ziar de scandal, micutele noastre sectii de votare au fost aproape un loc plictisitor, in care nimeni nu si-ar fi trimis fotoreporterul. Eu insumi am tinut camera foto cu mine jumatate de zi sperand intr-o poza ori un film palpitant, dar degeaba. Doar fete linistite si chiar zambitoare. Cu asa ceva nu faci meserie... Unul dintre putinele momente tensionate a fost cand reprezentantul partidului de culoarea cea mai hipnotica s-a trezit la un moment dat ca se cearta cu toti membrii comisiei amenintand ca face reclamatie si ca cere inchiderea unei sectii. Nimeni nu intelegea de unde incepuse toata panarama, pana ce cativa dintre contracandidati, prieteni cu respectivul revoltat