Uităndu-mă intămplător la un meci de fotbal din campionatul englez, m-am trezit că ţin cu Fulham şi că celeilalte echipe ii voiam răul. Partida era pe sfărşite, scorul, in ciuda superiorităţii evidente a formaţiei care aş fi vrut să ia bătaie, era egal şi, cu toate că nu ştiam nimic despre nici una din ele, am fost foarte afectat cănd Fulham a primit un gol in ultimul minut şi a ieşit de pe teren invinsă.

Uităndu-mă intămplător la un meci de fotbal din campionatul englez, m-am trezit că ţin cu Fulham şi că celeilalte echipe ii voiam răul. Partida era pe sfărşite, scorul, in ciuda superiorităţii evidente a formaţiei care aş fi vrut să ia bătaie, era egal şi, cu toate că nu ştiam nimic despre nici una din ele, am fost foarte afectat cănd Fulham a primit un gol in ultimul minut şi a ieşit de pe teren invinsă.

Forţăndu-mă să uit cele văzute şi să mă curăţ de ciuda pe care o contractasem fără să-mi fie clar de ce, m-am intrebat ce inseamnă să ţii cu cineva? Nu neapărat cu cel mai slab sau cunoscut. Pănă să fi dat drumul la televizor, nici nu ştiam că există un Fulham. Şi, după numai căteva faze, iată-mă ţinănd cu Fulham! Nu putea fi vorba despre dragoste şi nici despre răzbunarea unei frustrări de care nu eram conştient. Una e să iubeşti şi alta să ţii. Apoi, ce frustrare să-mi rezolve mie un club englez despre care auzeam prima oară? Stăruind să inţeleg ce-i cu ţinerea asta, mi-am dat seama că nu trebuie să vezi un meci ca să ţii cu una din părţi, că zilnic, de cănd mă trezesc pănă cănd mă culc şi de multe ori şi in vis, mă consum intre pentru şi contra. Unde e un pic de competiţie, hop şi eu cu ţinutul! Ţin cu femeia bătrănă care vrea să urce in tramvai şi nu răzbeşte de mulţime, ţin cu un căine şchiop, care trece strada printre maşini, ţin cu un deputat dintr-un partid cu care nu ţin deloc, ţin cu un primar pe care nu l-am cunoscut