Expozitia Self-timer, deschisa la Muzeul National de Arta Contemporana (14 februarie-15 aprilie), este un proiect al curatorilor Rene Block si Birgit Eusterschulte, initial prezentat la Kunsthalle Fridericianum, Kassel (decembrie 2005-februarie 2006), iar mai apoi itinerat la Copenhaga, la Centrul de Arta Contemporana Nikolaj. Selectia include piese video si fotografie ale unor tinere artiste finlandeze, publicul bucurestean fiind deja familiarizat cu lucrarile Elinei Brotherus, datorita unei expozitii personale prezentate de Galeria Noua in 2002. Intentia curatorilor, asa cum este formulata si in introducerea catalogului, vizeaza maniera in care aceste tinere artiste, ce lucreaza exclusiv aceste doua medii - fotografia si arta video -, isi privesc si descriu experientele personale si relatia cu exteriorul, cu ceilalti. Autoreflexivitatea, fie direct citita odata cu favorizarea temei autoportretului (real ori fictiv), fie voalat, prin consistenta caracterului subiectiv al intrebarilor si raspunsurilor formulate de artiste, laolalta cu tratarea unor teme existentiale, precum trecerea de la copilarie la maturitate, tensiunea dintre individ si societate, singuratatea si dorinta constituie miezul expozitiei.
In noile sale lucrari, Elina Brotherus, al carei statement artistic priveste fotografia ca noua pictura, abordeaza teme ce privesc migratia, dislocarea, insingurarea. Suite Francaises 2, una dintre lucrarile prezentate in aceasta expozitie, exploreaza teme clasice ale fotografiei - peisajul, portretul, interiorul, natura moarta si studiul figurii umane - in incercarea de a face vizibila ruptura de exterior, resimtita odata cu stabilirea artistei in Paris. Daca in cazul Elinei autoportretul este unul real, pentru Aino Kannisto el devine doar o inscenare, artista intrand in pielea altor personaje, venite deopotriva din literatura, film si din propriul vis. Sp