„Rasturnarea politica“ din 25 februarie nu a avut acelasi impact pentru toata lumea in Basarabia. Votul acordat comunistilor lui Voronin a fost o expresie a disperarii, a frustrarilor extreme, de aceea asteptarile paturilor celor mai nevoiase fata de noii „salvatori“ ai Moldovei sint foarte mari. Oamenii cu studii, intelectualii si tinerii care isi identifica apartenenta la lumea romaneasca si privesc cu incredere spre Europa au reactionat insa cit se poate de dureros. In ce ma priveste, simt o imensa rusine ca am ajuns in aceasta fundatura. Dintr-o data intreg deceniul de evolutie democratica, cu realizarile lui – chiar si asa, partiale cum au fost –, parca s-a dus pe apa simbetei. Pina si in mersul sonticait din ultimii trei ani inca mai intrezaream o speranta: stiam ca, oricum, mai devreme sau mai tirziu, vom ajunge unde trebuie, alaturi de alti est-europeni, mai destepti sau mai norocosi decit noi, stiam ca anumite procese nu pot fi grabite, ca mentalitatile nu se pot schimba intr-o legislatura-doua. Acum, senzatia este ca ne-am rostogolit inapoi intr-un abis preistoric, din care incepuseram, de bine-de rau, sa iesim.
Generatii de export
Ce se va intimpla de-aici incolo? Prima consecinta pare evidenta: vom asista, probabil, la un nou exod al intelectualilor tineri peste Prut, dezgustati de optiunea parintilor lor, minati de teama in fata unor eventuale persecutii comuniste. Basarabia nu reuseste sa iasa din acest cerc vicios: scurtele perioade de dezghet politic, in secolul XX si, iata, in prelungirea acestuia, nu ne folosesc decit pentru a creste o generatie mai „aerisita“ si a o exporta urgent, de indata ce se reinstaleaza regimurile autoritare. Adica trebuie sa o luam mereu de la zero, intr-un nefericit efort sisific. Traim intr-un teritoriu in care totul se surpa. Asa a fost in 1940, in 1944, in 1991, in 1994, asa se intimpla si in 2
