In Evul Mediu, stiintele medicale erau puse fata in fata cu numeroase prejudecati. Medicii amestecau, in mod curent, medicina cu superstitiile. In operele lor gasim, azi, un amestec de scolastica, de analiza critica si de superstitii. Pe de o parte, medicina facuse mari pasi inainte cu studierea autorilor antici, cu practicarea observatiei si cu valorizarea experientei; pe de alta parte, medicinii ii lipseau fundamentele solide, iar anatomia nu era sufiecient studiata. In secolul al XIV-lea, astrologia a dobandit un loc important in medicina, rolul ei ramanand important si in perioada moderna.
Toata lumea admite aceasta stiinta, fie ca e vorba de regi, de savanti sau de oameni simpli.
Astrologia e o practica veche pe care, aparent, diferite civilizatii au dezvoltat-o independent. O regasim in Babilon, inca din secolul 3000 I.C, in China, prin anul 2000 I.C. Diverse forme de astrologie existau, de asemenea, in India Antica si la mayasii din America Centrala. Catre anul 500 I.C, astrologia se raspandeste in Grecia, unde filosofi precum Pitagora fac referire la ea in diverse studii religioase si astronomice.
Se studiaza pozitiile si deplasarile corpurilor astrale, in special ale Soarelui, Lunii si planetelor pentru a interpreta evenimentele terstre. Ciuma neagra din 1348 a fost unul din evenimentele explicate prin acest procedeu. Astrologii antici au creat zodiacul, o zona imaginara care a fost divizata in 12 parti egale, "semnele", care poarta, fiecare, numele unei constelatii. Se considera ca omul, ca imagine a lumii ("imago mundi"), ca si toate partile universului au analogul lor in aceasta "lume"". Astfel, omul era divizat in 12 parti, fiecare guvernata de semnul zodiacului corespondent. Aceasta observatie a semnelor corpului serveste, curent, pentru tratarea bolilor, dupa cum urmeaza:
Berbecul, pentru cap/ Taurul, pentru cot
