Gheorghe Flutur si-a anuntat demisia din functia de vicepresedinte al PNL. El a fost urmat de toti semnatarii cu functii de conducere ai "Apelului pentru unitatea PNL", in care se propune unparteneriat cu Platforma Stoica-Stolojan Zilele acestea se comenteaza cu infrigurare hemoragia la care este supus PNL si situatia tot mai grea a presedintelui acestuia, Calin Popescu-Tariceanu, in urma defectarii de facto a lui Gheorghe Flutur la grupul Stolojan-Stoica. Unii, precum turbulentul Ludovic Orban, vorbesc despre "Iuda" din partid, de unde trebuie inteles ca Tariceanu este nici mai mult, nici mai putin decat Cristos insusi. Cuvintele "conspiratie", "lucratura", "tradare", "servicii", "Basescu" sunt pe toate buzele liberalilor "autentici" si ale adeptilor lor. Acum, in acord cu premierul, ei pretind vehement "platformistilor" lui Flutur fie sa demisioneze din partid, fie sa vina inapoi cuminti. Altii pretind ca vor sa negocieze cu Stolojan o revenire, dar nu, Doamne fereste, cu Stoica, maleficul "combinagiu"! Altii - mai ales filialele din Ardeal - cer fermitate impotriva dizidentilor, carora le cer sa demisioneze "ca gest de onoare" din partid si functii si isi declara fidelitatea fata de conducere. Cat timp inca? Problema nu e ca nu ar fi existat o "conspiratie"; ea a existat, exista si va exista intotdeauna, atata timp cat exista politica. Politica presupune conspiratie, lovituri de imagine, tradari, rasturnari neasteptate, lupta pentru putere si promovarea propriilor oameni si interese. A invoca aici prea mult corectitudinea, fidelitatea sau onoarea nu e decat recunoasterea implicita a faptului ca tocmai ai mai pierdut o batalie. A le cere disidentilor sa plece de tot pe motiv de "onoare" inseamna ca nu ai curajul sa-i dai afara, dupa ce nu ai stiut sa-i faci interesati sa ramana. Problema, asadar, e ca Tariceanu a pierdut si pierde in continuare: fara speranta. Prob