Urzeala referendumurilor, cel constituţional al USL cu prag de 30% şi cel al lui Traian Băsescu seamănă cu naraţiunea din serialul de mare succes Urzeala Tronurilor. Regii şi regişorii ţes intrigi infinite, se bat între ei cu o pasiune crâncenă, măcelăresc orice le stă în cale, lăsând în urma lor un regat depopulat, distrus şi expus atacurilor devastatoare din exterior. Pentru că, nu-i aşa, de undeva anume, Vine iarna... Guvernarea ar trebui să fie o treabă clară. Avem nişte reguli. De obicei, ele sunt elaborate de un grup de oameni. Iar regulile trebuie respectate de întreaga populaţie.Scopul final? Toată lumea să o ducă mai bine. Experienţa istorică arată că regulile tind să fie respectate o perioadă mai lungă de timp, dacă populaţia le aprobă din când în când. Cum? Păi metodele sunt diverse. 1.Dialogul permanent dintre cei care fac regulile şi populaţie. Aici apare societatea civilă. 2.Desemnarea de către populaţie a celor care fac regulile. Aşa se nasc alegerile periodice. 3.Acordul direct al populaţiei pentru regulile mai importante. Iată cum apare şi referendumul. Concluzia acestei scurte descrieri a guvernământului democratic este simplă. Democraţia nu este posibilă dacă politicienii fug de popor. Ea funcţionează doar când poporul participă la exercitarea guvernării. Privit din perspectiva expusă mai sus, politicul din România pare că se află în faţa unei crize majore de legitimitate. Un pretext pentru analiză îl oferă noua provocare lansată de preşedintele Traian Băsescu referitoare la convocarea unui nou referendum. La prima vedere, nimic nou pe frontul politic românesc. Traian Băsescu mai reuşeşte o lovitură politică şi de imagine spectaculoasă. Adversarii sunt din nou obligaţi la defensivă. Dar subiectul este unul foarte complicat. Comprimarea fizică a Parlamentului! O singură Cameră şi 300 de parlamentari. Temă foarte populară pentru poporul exaspera