Reuşita planului de austeritate nu e motiv de laudă, trebuie doar să mulţumim românilor.

Premierul Emil Boc a început să se laude pe toate canalele că lumea întreagă a ajuns să ne admire şi să ne respecte pentru măsurile dure de austeritate aplicate de Domnia Sa cu atâta succes. E adevărat, mulţi diplomaţi europeni au rămas cu gura căscată anul trecut, când s-au anunţat tăierile de salarii şi de pensii, gândindu-se cu groază că, acasă la ei, lumea i-ar fi alungat cu pietre în urma unor asemenea decizii. Fără îndoială, tăierea cheltuielilor era necesară în condiţiile în care ajunseseră finanţele României, dar a reduce cu un sfert veniturile a peste un milion de persoane nu reprezintă chiar un motiv de admiraţie.

Într-o altă ţară, oamenii s-ar fi întrebat cine este responsabil pentru situaţia în care s-a ajuns. Ar fi văzut că acelaşi premier care promitea solemn creşterea pensiilor şi a salariilor, nu mai puţin de 50% pentru profesori, vine şi taie 25%. „Bine, măi, dacă ai votat măriri indecente de salarii ca să te alegi şi ai contribuit direct la mărirea deficitului bugetar pe care îl reduci acum pe spinarea populaţiei, de ce să mai rămâi prim-ministru?", ar fi spus orice cetăţean din afara României. La noi, ştiindu-i pe toţi politicienii o apă şi un pământ, populaţia a îndurat.

Dar, dacă domnul Boc crede că asta e o mare victorie, unde ar trebui să ajungă respectul şi admiraţia faţă de Polonia, de exemplu? Este tot o ţară fostă comunistă, ca şi România, recent intrată în Uniunea Europeană, cu doar trei ani înaintea noastră. Polonia nu a cunoscut recesiunea economică în toţi aceşti ani de criză şi este o campioană a absorbţiei fondurilor europene. Dar fraţii bulgari? Nici ei nu au avut parte de austeritatea românească şi stau mult mai bine ca noi la cheltuirea banilor de la Bruxelles.

În mod normal, performanţa trebuie premiată, nu inversu