Traian Basescu a reusit prin nepromulgarea legii pensiilor o miscare de mare maestru politic, care aminteste de cele mai bune vremuri ale sale, ce pareau apuse.
A inchis gura Opozitiei, i-a trimis in derizoriu pe cei doi lideri ai ei, s-a distantat implicit de porcaria comisa la votarea legii pensiilor, a punctat cu siguranta masiv in sustinerea celei mai mari parti a electoratului alcatuita din pensionari si femei si, cel mai important poate, a pus capacul pe un scandal de proportii cu efecte potentiale dramatice. Se putea mai mult intr-o singura miscare? Ma indoiesc.
Din start, am sa spun ca nu cred in sinceritatea motivului invocat de Traian Basescu pentru nepromulgarea legii pensiilor, adica inechitatea egalizarii varstei de pensionare pentru barbati si femei.
Si asta pentru ca nici Traian Basescu nu crede, cat timp fix pe 21 septembrie anul acesta rostea in fata Parlamentului urmatoarele cuvinte: "Masura de crestere progresiva pana in 2030 a varstei de pensionare, pana la 65 de ani, precum si egalizarea acesteia la femei si barbati, este necesara, avand in vedere tendintele demografice ingrijoratoare, din Romania si nu numai, inclusiv in Uniunea Europeana".
Avea atunci perfecta dreptate, din chiar mai multe motive. Pe de-o parte, egalitatea dintre barbati si femei trebuie consolidata, nu dinamitata prin tot felul de exceptii.
Diferentierea, inclusiv in domeniul pensiilor, nu face decat sa statueze mentalitatea balcanica in privinta rolului femeii in societate si familie, o mentalitate care ar trebui combatuta prin toate mijloacele. Pe de alta parte, asa muncita cum este, in Romania femeia traieste in medie cu mult mai mult decat barbatul, adica pana la 78 de ani, si deci primeste mai multa pensie la o contributie mai mica.
Dar presedintele nu putea invoca alt motiv pentru nepromulgarea legii
