Emil Boc detine privilegii nu pentru desteptaciunea lui nepretuita, nu pentru ca a luat note mari la caligrafie si muzica, ci pentru faptul ca are functia teribila de a fi primul ministru al unui guvern imbecil. Guvernul dadu chiar ieri un semn bun si anume anuntind ca premierul Emil Boc renunta la escorta. E vorba, desigur, de escorta politiei rutiere. O prima renuntare dintr-un sir de renuntari pe care l-am dori, fireste, cit mai lung. Pricina renuntarii la escorta e pe cit de simpla tot pe atita de luminoasa. Cu citeva zile in urma, un grup semnificativ de politisti a intonat, chiar la intrarea in palatul Cotroceni, imnul demonstrantului frustrat (al oricarui demonstrant roman, de altfel), imn care consta din doua si numai doua versuri memorabile: "iesi afara / javra ordinara". Acest distih se poate interpreta de catre un presedinte hermeneut in multe chipuri. De pilda: ca o chemare duioasa la un dialog deschis cu "masele largi populare" (asadar, ca propunere de a face, inca o data, o purificatoare baie de multime), ca invitatie la demisie si la asumarea responsabilitatii, ca dorinta fierbinte a multimilor de a-l trage in teapa, la o ora de virf si in direct, urmind o sugestie veche de pe vremea voievodului Vlad tepes, reiterata de insusi presedintele Basescu si/sau ca insulta. Sint posibile si alte interpretari. Nu ma gindesc, totusi, sa fac, aici si acum, analiza literara a poemului. Constat, in treacat, ca una din paturile privilegiate sub comunism nu mai traieste ca in comunism. Pentru oamenii care au prins acele timpuri, e vorba negresit de o mica surpriza. Am dedus ca politistul roman nu are o leafa mai mare decit profesorul de colegiu, decit preotul ortodox, decit vinzatorul de telefoane mobile, decit postasul sau decit femeia care e jefuita de doi netoti, intr-o casa de pariuri din Socola. Au, iata, familii de intretinut, rate la banci, greutati, datorii,