Grigore Găneţ, bătrân din Vintileasa-Deal, absolvent al cursurilor agrozootehnice de iarnă. Dintr-o zi când a comandat librăriei "Cartea prin poştă" broşura "Altoitul pomilor", despre care-i vorbise profesorul de ştiinţe naturale, se trezeşte în fiecare lună cu câte un pachet de cincizeci de cărţi "Altoitul pomilor", plus revista lunară "Cărţi noi".

Trecut în colectiv, Grigore Găneţ de mult nu mai are nici măcar o salcie, d-apoi o livadă de pomi fructiferi, dar el continuă să primească obişnuitul pachet lunar cu "Altoitul." Destul de greu, pachetul e un coşmar pentru factorul poştal, care trebuie să-l care până sus, în Deal, unde stă Grigore Găneţ. Deja unul şi-a dat demisia, un altul a făcut lumbago, cel care le-a urmat rezistă încă, dar a început să-şi bată nevasta. În schimb, magazia în care Grigore Găneţ îşi ascunde căruţa nedeclarată C.A.P.-ului se umple, lună de lună, cu cărţile dedicate altoitului.

Cu toate acestea, el nu şi-a pierdut încrederea în litera tipărită. Consecvent, continuă să aplice în gospodăria sa, spre marea încântare a tuturor brigăzilor ateist-ştiinţifice în trecere prin sat, sfaturile practice de prin cărţile şi almanahurile uitate prin podul casei dinainte de război. Astfel, el este singurul din această parte a dealului care şi-a pus sonerie la poartă, ramificată în toate încăperile casei, în grajd şi chiar la wece-ul din grădină. Împotriva derbedeilor de pe uliţă, care se distrau apăsând pe buton, bătrânul a inventat un mecanism, special ataşat soneriei propriu-zise, în aşa fel, încât derbedeul care apasă pe sonerie doar ca să se distreze e lovit în cap de o manetă prevăzută la un capăt cu o palmă de cauciuc.

Tot datorită cărţilor şi almanahurilor din podul casei, Grigore Găneţ a pus fereastră la grajdul vacii, pentru că, după opinia lui, acestea simt nevoia să privească lung şi melancolic pe fereast