Un scriitor care „tatona” într-o relaţie cu o femeie mi-a spus într-o zi: „Dragă, mai stau şi eu o săptămână şi apoi o sun”! „Interesant, dar de ce tocmai o săptămână?”, am întrebat curioasă. „Cum de ce, aşa se creează tensiunea emoţională, prin aşteptare. În prima zi crede că o sun, în a doua speră, apoi începe să aştepte cu nerăbdare. Dacă nu are răbdare, o să mă sune ea mai întâi”... Pe de altă parte, un tânăr mi-a spus recent că iese cu o fată, dar i-a şi spus cât de mult o place, iar replica ei a fost: „Te grăbeşti”!
Aşadar, merită să te grăbeşti dacă vrei să construieşti o relaţie frumoasă, merită să dai totul deodată, să spui totul, să faci totul, eventual să faci şi dragoste „din prima”? Este asta o modalitate de a îngriji relaţia sau poate fi chiar o metodă de a scăpa de celălalt mai repede?
Se spune că, în relaţia dintre bărbat şi femeie, nu-i o idee grozavă să se consume totul prea repede, să se spună totul, să se dea totul dintr-o dată. Tensiunea aşteptării are harul ei, dar, bineînţeles, dozată. Tensiunea în doze mici poate fi ca remediul homeopatic puternic; creează dorinţa, dar şi aşteptarea. Dincolo de dorinţă, dincolo de aşteptare, dincolo de tensiunea emoţională se ascunde un fenomen interesant; ea/el devin conştienţi de sentimentele lor, de dorinţa lor pentru celălalt, de bucuria de a se întâlni sau de inversul acestor dorinţe. A fi conştient de ceea ce vrei apare limpede atunci când aştepţi ceea ce vrei, şi nu când ai prea mult din ceea ce vrei. Dacă ai, cum să ştii? Asta-i problema..Acesta-i sensul tensiunii emoţionale. Nu-l prezint acum ca pe un joc, cum îl practică în mod premeditat mulţi oameni, nici ca pe o modalitate de a păcăli, de a atrage sau de a falsifica sentimentele. Vorbesc aici despre un joc natural, destinat conştientizării de sine şi recunoaşterii adevăratelor sentimente.
Adesea noi nu ştim ce simţim pentru ce