Supraetajarea sau suprainaltarea este actiunea beneficiarului de a construi o structura legata de cea existenta sau independenta, care sa indeplineasca rolul de marire a suprafetei imobilului construit prin adaugarea unuia sau mai multor etaje. Arhitectul si clientul, in cazul supraetajarii, trebuie sa respecte registrele decorative ale fatadei. Prin adaugarea noului etaj la constructia existenta se urmareste o refunctionalizare a imobilului prin constructia unor elemente de legatura: tencuiala, culoarea, textura noului etaj trebuie sa fie la fel ca si la cel existent. Ferestrele noului etaj trebuie sa respecte o simetrie si o proportie fata de cele deja existente, iar in interior se pot construi elemente de integrare a noului spatiu fata de cel existent, ca de exemplu supante (decupaje in placa cu rol vizual si de comunicare intre spatiul de sub supanta si cel de deasupra), scari spirale, pereti comuni cu aceleasi texturi/culori care sa puna in evidenta unicitatea spatiului si identitatea lui aparte. Din punct de vedere structural, inainte de elaborarea proiectului de supraetajare/suprainaltare, beneficiarul, impreuna cu arhitectul ales de acesta, trebuie sa apeleze la un inginer de rezistenta atestat MLPAT ca expert tehnic, pentru efectuarea unei expertize tehnice. Acest expert tehnic decide, din analizarea structurii existente a solului, gradul de importanta a constructiei, vechimea structurii si ce demers tehnic va fi luat in proiectarea noului etaj. Acest etaj reprezinta o noua structura, cu grinzi, cu stilpi, care, in functie de decizia expertizei tehnice, poate fi independenta de structura veche sau in continuarea acesteia. O structura independenta in acest caz inseamna un „imobil" construit cu fundatii proprii, stilpi de sustinere, planseu si pardoseala proprie. Ca sI avantaje, putem spune ca, chiar daca se construieste ca o supraetajare/ suprainaltare peste