Scriitorul român de etnie maghiară, Peter Demeny, de bună voie şi nesilit de nimeni, dă din nou cu oiştea în gard, cum se spune despre cei care gafează, numiţi într-un anumit fel. După ce într-un articol recent a suspinat pe umerii Transilvaniei, condamnând vehement Trianon-ul, într-o limbă română pe care nu o stăpâneşte bine, acum se declară nemulţumit de prestaţia actoricească a lui, nici mai mult, nici mai puţin, Florin Piersic.

Când vezi ce scrie P.D. în articolul „Cai albi pe pereţi-Despre Florin Piersic”, te cruceşti, rămâi înlemnit. I-auziţi colea: ”Florin Piersic a devenit un personaj logoreic, mai mult decât narcisiac”. Apoi, acelaşi actor este ”un om cu gusturi îndoielnice”.

Ceea ce pune vârf la toate este reacţia lui P.D. când, la un moment dat, l-a văzut pe Florin Piersic călărind un cal alb: (...) mi s-a făcut părul măciucă”.

Încerc să-mi revin din starea de perplexitate şi spun câteva cuvinte pe care nu mai am timp să le şlefuiesc. Aşadar, probabil cel mai iubit actor român, întrecut poate doar de Toma Caragiu, este dispreţuit de P.D.!

În sala uriaşă în care noi ceilalţi (poate chiar vreo 20 de milioane de spectatori), râdem cu hohote când îl ascultăm pe Florin Piersic, P.D. se scoală şi pleacă. Lui nu-i place spectacolul acestui ”personaj logoreic” şi ”narcisiac”.

Nu-i pasă de faptul că este singurul care părăseşte sala. Nici nu se întreabă dacă nu ar fi ceva în neregulă cu el. Dimpotrivă, pleacă cu pas hotărât şi semeţ.

Noi, ceilalţi, uităm de casă, de copii, de grijile de mâine, şi îl rugăm pe Florin Piersic să mai rămână cu noi şi după miezul nopţii, să ne mai povestească ce vrea el, deoarece o face cu un farmec unic.

Nu, P.D. pleacă din sală pentru că nu poate uita altceva: că cinematograful din Cluj a primit numele marelui actor, în locul unui alt actor, susţine el