Familia magnaţiloramericani a oferit o adevărată lecţie de management de criză în timpul Marii Depresiuni din 1929-1933.
Familia miliardarilor americani Rockefeller are o istorie care se confundă, practic, cu istoria economiei americane. Membrii ei au fondat ori au condus adevăraţi giganţi economici, cum ar fi Standard Oil ori Chase Manhattan Bank. De asemenea, ei au devenit fondatorii unui nou gen de filantropie, care presupunea acordarea de fonduri în baza unor proiecte realizate de beneficiari. Modelul este asemănător cu cel după care operează în prezent Fundaţia Soros. De asemenea, magnaţii americani au susţinut instituţii importante de învăţământ.
Universitatea Rockefeller, pentru care a lucrat inclusiv românul George Palade, este un exemplu în acest sens. Universitatea Rockefeller, specializată pe cercetări în domeniul biologiei şi medicinii, i-a oferit lui George Palade instrumentele necesare pentru cercetările asupra funcţionării celulei, în urma cărora savantul a devenit primul român laureat al Premiului Nobel. Însă una dintre cele mai interesante lecţii este legată de gestionarea crizei economice din perioada 1929-1933. John D. Rockefeller Jr., fiul fondatorului dinastiei de oameni de afaceri americani şi tatăl bancherului David Rockefeller, primul finanţist american care a făcut afaceri cu Nicolae Ceauşescu, este un caz excepţional.
Cum a apărut Centrul Rockefeller
Implicat într-un proiect imobiliar gigant, legat de reconstrucţia unei părţi importante din centrul oraşului New York, el a resimţit din plin prăbuşirea industriei construcţiilor. Însă, cu o viziune şi o tenacitate neobişnuite, John D. Rockefeller a reuşit să îşi asume pierderi financiare pe termen mediu, pentru a transforma, apoi, proiectul numit Centrul Rockefeller într-unul dintre cele mai valoroase active imobiliare americane. În timpul vieţii lui John D. Rockefeller