Mă tot miram zilele trecute în această rubrică de ce o serie de umbrăreşti din această ţară, cu miile şi zecile de mii, dacă ne gândim la copiii, rudele, prietenii, complicii şi cunoştinţele lor, nu sunt judecaţi niciodată. Mă miram şi nu prea, deoarece ştiam răspunsul, dar nu puteam să-l dau eu.

Cine sunt eu? Un cetăţean oarecare, un blogger amărât, care este înjurat de comentatori ori de câte ori nu gândesc ca ei. În aceste cazuri, devin ”comunist”, ”naţionalist”, chiar ”fascist”, încât am ajuns să mă uit pe furiş dimineaţa în oglindă

Un om cu asemenea însuşiri nu poate să afirme: una din cauzele principale ale corupţiei din România este justiţia! Cum să spui aşa ceva? În primul rând, nu am acea ”dovadă”, cerută şi de Lenuţa Ceauşescu la un moment dat. În al doilea rând, s-ar supăra foc Bruxelles-ul pe mine, care mi-ar spune: ”Nu ţi-e ruşine, te iei de biata justiţie, o tracasezi?”

Urmează al treilea rând: ar fi deranjaţi foarte şi locuitorii Cotrocenilor, care mi-ar spune: „Măi, uselist-ule, vouă nu vă e bine? Vreţi să puneţi mâna pe justiţie?” „Dar, nu sunt uselist, nene, sunt stelist!” „Tot aia e!”

Când văd cum se ia apărarea justiţiei, stându-se la capul ei cu o bâtă cât una din Antenele lui Voiculescu, mă gândesc la Becali, la Mioriţa, dar şi la o turmă mare de oi păzite de un cioban oarecare. Păi, dacă el le păzeşte, nu înseamnă că sunt ale lui, că le mulge el, că face brânză, că o vinde, apoi bagă banii în buzunar? Dacă turma e a lui, nu o păzeşte şi o conduce el în folos propriu?

Nu zic neapărat c-o fi aşa, că nu am ”dovada”, dar mă gândesc că ar putea să fie, când mă uit la vilele luxoase în care stau nişte judecătorese, care au la subsol nişte cămări (sic!), în care nu sunt adăpostite borcane cu dulceaţă de gutui, ci nişte teancuri de bani, ca nişte cărămizi, din care urma să se mai construiască o vilă-două.

Cel mai mult