Îndrăgit şi respectat de unii, hulit şi blamat de alţii, una dintre cele mai controversate personalităţi ale României, Dumitru Sechelariu, ex-primar al Bacăului, a fost pentru prima şi ultima oară aplaudat la scenă deschisă de un oraş întreg

Cortegiul format din rude, douăzeci de preoţi, dar şi din studenţi ai Facultăţii de Teologie din Iaşi, oameni politici, reprezentanţi ai fostei şi actualei administraţii locale, precum şi vechi prieteni din lumea sportului a străbătut, ieri, de la un capăt la altul Bacăul, de la Academia de Tenis EMD, unde a fost depus corpul neînsufleţit al lui Dumitru Sechelariu, şi până la Cimitirul Central.

Mii de oameni cu flori în mâini, dar şi cu ziarul patronat de Laudeta Sechelariu, soţia defunctului, au umplut străzile, trotuarele, balcoanele blocurilor, chiar şi acoperişurile caselor, în dorinţa de a-l vedea pentru ultima oară pe cel care a fost numit primul baron al Bacăului. Preţ de patru ore, în oraş, s-a circulat numai bară la bară, iar poliţiştii de la Rutieră au deviat traseele din Centru pe rute ocolitoare.

„Stătea cu cărămida de bani în sertar”

Încă de la primele ore ale dimineţii, pe strada unde a locuit Sechelariu, maşinile care treceau purtau în geam tabloul fostului edil, din perioada 1996-2004. Sub fiecare poză stăteau scrise vorbele sale: „Mi-am împlinit destinul. Sunt mândru de ceea ce am realizat!”. Sute de coroane şi mii de buchete de flori îmbrăcau sarcofagul în care se afla trupul neînsufleţit. Băcăuanii adunaţi la înmormântare îşi aminteau cu toţii despre multele întâmplări care-l aveau pe ex-primarul oraşului în rolul principal. Mulţi dintre ei au plâns, alţii au stat doar cu privirile în jos. Cu toţii au spus, însă, chiar şi din vârful buzelor, „Dumnezeu să îl ierte!”.

„Nimeni nu ieşea din biroul lui Sechelariu cu mâna goală. Stătea cu cărămida de bani în sertar