Mirlania si manelismul in loc de curent cultural covirsesc prin amploare, caci arhitectura de azi pare a fi pierdut meciul cu civilizatia, cultura si mediul. Cind plecam de la „Ziarul de Iasi", imi placea sa fac doar citiva pasi in sus spre „Elena Doamna" si s-o iau apoi la sting, pe strada numita azi „Otilia Cazimir". Este aici una dintre cele mai frumoase zone ale Iasilor: patriarhala mahala a Beilicului (cindva a fost aici resedinta beiului, un fel de ambasador al Sublimei Porti la Iasi). Nu stii ce sa admiri mai mult: casele scriitorilor Teodoreanu, casa-muzeu a Otiliei Cazimir, biserica Zlataust sau minunatele case particulare cu arhitectura oraseneasca interbelica. Dupa 90 a aparut aici si un bar cochet, cu citeva masute afara, unde veneam cu prietenii de la „Ziarul...", de la defunctul Club 8, cu amicul Bogdan Ulmu. Uneori veneam si singur si imi cumparam o piine calda de la brutaria de vizavi, astazi desfiintata (n-aveti ideee ce senzatie placuta ai cind bei bere rece si maninci piine abia scoasa din cuptor). Astazi, in zona Beilicului au inceput sa se ingramadeasca plicticoasele blocuri cu termopane. Asa fac astia: unde mai gasesc o gradina libera, pac!, alt blocotoi. Planteaza blocotoaie din astea pe unde apuca, din streasina in balcon, din gard in gard. Singura lor grija - banul! Nu conteaza ca prin enormitatea lor, prin perfectiunea formala si fara stil a liniilor si contururilor sterse si banale aceste blocuri nu se potrivesc cu maruntele casute patriarhale si strica farmecul acestei zone istorice. Totul este banul, profitul. Ma intreb cine a dat aprobare sa se construiasca aici? Apoi: a intervenit cineva din cei abilitati sa opreasca masacrarea zonei de catre cladirile-dihanii? Si in alte parti din Iasi, zone si monumente istorice sint agresate in acest mod. La atitea pierderi pe care le-a suferit patrimoniul cultural al Iasilor in vremea comunista se a