"Ceea ce nu a existat in Romania comunista a fost solidaritatea. Toata deosebirea dintre polonezi si romani este data de incapacitatea noastra de a ne solidariza. Sa nu credeti ca deosebirea intre literatura romana si cea poloneza este de 1 la 4 (exista patru premii Nobel poloneze). Exista doar faptul ca polonezii au facut Solidarnosc si faptul ca un scriitor polonez, cand vorbeste de alt scriitor polonez, spune tot ce poate de bine", a explicat poeta Ana Blandiana la mijlocul saptamanii, cu ocazia conferintei "La ce bun poetii in vremuri de restriste?". Intalnirea a avut loc la BCU, in cadrul seriei de evenimente Cultura Bate Criza, moderata de profesorul Sorin Alexandrescu.
A existat o rezistenta prin cultura in perioada comunista?
"Atat in cazul celor trei interdictii de semnatura ('60-'64, '85 si '88-'89), cat si in nenumaratele cazuri cand n-am reusit sa-mi public lucrarile, nu era vorba despre texte politice propriu-zise, ci de poezie. O poezie considerata periculoasa, pentru ca spunea adevaruri intr-o societate in care singura materie prima nedeficitara era minciuna. Astfel, rostirea celui mai neinsemnat adevar putea fi privita ca un act de eroism".
"In cartea sa, intitulata "Un ambasador al golanilor", Alexandru Paleologu povesteste ca a ajuns la el o versiune a poemului meu, "Totul", care facea parte din poeziile din Amfiteatru, interzise si care produsesera mare scandal - poezie pe care o cunostea, dar care in versiunea primita avea o lungime dubla. Era vorba de o insiruire de notiuni care incercau sa defineasca situatia din Romania de la ora respectiva. Ceea ce descoperise Alexandru Paleologu era functionarea unui mecanism folcloric. Asta se intampla in folclor: primul autor nu era decat punctul de pornire. Fiecare ins pe la care trecea un cantec sau un poem popular adauga, schimba ceva. Trebuie sa va spun ca am fost foar