Numele: Columbeanu. Prenumele: Adrian-Irinel. Născut în municipiul Ploieşti, la 27 mai 1957. Fotografia care completează datele posesorului este senzaţională. La fel şi povestea micului document gri, cu stemă.
Pe fostul deputat PD George Şerban l-am apreciat încă din anii 90, ca şi pe tizul său deputat de la PNŢCD care redactase ”Proclamaţia de la Timişoara”. Fiindcă nu mi-au plăcut niciodată tribunii sau marinarii grobieni, dl. Şerban mi se părea foarte la locul lui şi cu un viitor politic bun într-o ţară normală. Din păcate, din anul 2000 nu a mai prins parlament. Acum este membru PNL şi blogger. În această ultimă calitate, ne-am împrietenit la o sindrofie cu oameni care se joacă pe net. Când ne-am văzut peste câteva zile la o conferinţă, a scos din buzunar ceva şi a spus: ”Uite ce-am găsit făcând ordine în bibliotecă!”
Iri cu păr
Era un buletin de identitate gri, cu stema RSR pe el. L-am desfăcut şi am rămas mască. Aparţinuse cetăţeanului Columbeanu Irinel-Adrian (iaca, îl cheamă şi aşa). Mai întâi, am făcut un raţionament colateral despre câtă minte are ipochimenul. Cum ar fi să mă cheme pe mine Toma-Margaretuţ şi să prefer să mi se spună Margaretuţ? Am mai observat că domnul avea privirea inteligentă pe care o conservă şi în ziua de azi, dar mai era accesorizat cu o coamă de păr negru, pierdută pe parcurs. Fiind om cu reportofon la mână, l-am luat la întrebări pe dl. Şerban despre cum a ajuns în posesia inestimabilului document.
● Jurnalul Naţional: Cum naiba a ajuns Iri la dvs?
● George Şerban: Era prin 1986...Eu lucram la un institut de proiectări şi eram fericitul posesor al unui Oltcit. Într-o bună zi, când treceam pe la Statuia Aviatorilor, cineva nu mi-a acordat prioritate...O maşină mare, străină, mi-a şifonat rău maşinuţa. Se vedeau urmele din satelit, uşa laterală, haionul, aripa erau făcute zob!
@N_