La cinci decenii de la construirea in inima Europei a Zidului Rusinii, un zid ce avea sa desparta fara mila familii si prieteni, tine de domeniul suprarealismului sa vezi oameni care regreta acele timpuri ale fricii, umilintei si dezonoarei. Zidul Berlinului a fost impus ca simbol al distinctiei dintre o lume a nelibertatii si una a libertatii. Totalitarismul reprezenta o lume in care individul era strivit in numele adevarului superior al Partidului, adica al unei clici de indivizi amorali, venali si imbatati de putere. Germanii din Est votau, cum se spunea, cu picioarele, fugeau de binefacerile “socialismului real”. Intre acestia, Florian Havemann, fiul lui Robert Havemann, intelectual marxist disident, nemesis-ul regimului DDR. Sa amintesc retragerea cetateniei in 1976 lui Wolf Biermann, poet, autor si cantaret de balade, om al stangii anti-autoritare, fiul unui antifascist mort la Auschwitz, discipolul lui Hans Eisler, compozitorul imnului de stat al RDG ( fratele faimoasei militante anti-staliniste Ruth Fischer,) autorul, in 1970, al celebrei “Die Stasi-Ballade” cu acele cuvinte devenite proverb, “Die Stasi is mein Ecker/Mein Ecker/Mein Eckermann”, referinta usturatoare la ascultarile si inregistrarile politiei secrete, ori acele cuvinte desore prietenul sau persecutat,”oder irgendwo und wann/mit dem Teufel Havemann” (neo-stangistii nu-i iarta lui Biermann apostazia, renuntarea la crezul marxist, faptul ca a sustinut actiunea NATO in Kosovo si razboiul din Irak): http://www.youtube.com/watch?v=v2K47KkZc_M Fondata in octombrie 1949 in zona sovietica de ocupatie, die sogennante DDR, cum i se spunea, era o nascocire a lui Stalin si a instrumentelor sale locale (Wilhelm Pieck, Walter Ulbricht si colaborationistul ex-social democrat Otto Grotewohl). Cladid pe scheletul Comitetului “Germania Libera” constituit cu binecuvantarea lui Stalin,Molotov si Beria in URSS, se p