Până în ce punct te cunoşti şi ştii ce faci în fiecare zi? Memoria noastră este labilă iar capacitatea de auto-observare este departe de a fi perfectă. Desigur ai putea folosi un jurnal, practica meditaţie introspectivă sau merge o dată pe săptămână la psihanalist. Dar ce manager de companie va opera astăzi fără a măsura digital fenomenele şi fără a culege datele într-un PC pentru a le analiza obiectiv?

De ce să navigăm orbeşte fără a arhiva informatic totul ? Aşa procedează aşa-numiţii "self-tracker-i". O nouă generaţie de microsenzori şi gadget-uri digitale permite înregistrarea în mod continuu a oricărui tip de informaţie numerică. Cei care practică sporturi cunosc puterea microchipurilor introduse, de exemplu, în adidaşi sau în micile aparate ataşate bicicletei, pentru a măsura propriile performanţe şi a analiza progresele, ,informează revista italiană L'Espresso, citată de Agerpres.

Self-tracker-ii vor să extindă această "automăsurare" la fiecare comportament cotidian. Fenomenul s-a născut în Silicon Valley, California, dar este pe cale să se extindă în întreaga Americă. Ei vor să măsoare funcţiile fiziologice (metabolism, tensiune, ritmul somnului), dar şi evenimente care nu sunt pur fizice: propriul nivel de concentrare şi umor, viaţa sexuală, plictiseala, oboseala, râsul, interacţiunile sociale - cu cine se întâlnesc, ce discută. Intenţia este de a corela toate aceste date, a face schimb între ei şi a le confrunta pe rând, într-un gen de mega-experiment fără sfârşit, al cărui cobai voluntar sunt.

Atunci când Ben Lipkowitz, un programator californian, a început să-şi măsoare viaţa minut cu minut, cu ajutorul unei agende digitale japoneze, obiectivul său nu a fost profesional. Vroia să-i demonstreze unui colocatar cam leneş cât timp pierdea spălându-i farfuriile murdare lăsate în chiuvetă: 20 de minute pe zi.

Odată culeasă o mare cantit