Tentaţii, senzaţii, ape turcoaz, ţărmuri care te duc cu gândul la Paradis, câteva plaje aproape ireale, înconjurate de stânci, acoperite de pietricele, cel mai bătrân copac al Europei, câteva castele… Povestim despre cel mai bine păstrat secret al Egeei.
Când am auzit prima oară de Kos, mi s-a părut senzaţional că platanul lui Hipocrate a supravieţuit până în zilele noastre. Întins pe vreo 12 metri, se află în faţa Castelului Ioaniţilor din oraşul Kos, spunându-se despre el că ar fi cel mai bătrân copac din Europa. Locuitorii sunt convinşi că a fost plantat de însuşi Hipocrate, pentru ca mai târziu acesta să-şi predea lecţiile de medicină ocrotit de umbra lui generoasă.
Nu ştiu dacă platanul cu pricina a crescut într-un an cât alţii în şapte, nu contează dacă el se trage cu adevărat de acum mai bine de 2.000 de ani, cert este că
piaţeta din jurul lui a devenit între timp unul din punctele de atracţie ale insulei. Un frumos exerciţiu de marketing, pentru o insulă grecească datoare să trăiască din turism.
Azi e înconjurată de cafenele, taverne, buticuri, magazine, străduţe fermecătoare... Zona se aglomerează destul de tare seara, când toate barurile cu vedere la mare şi restaurantele specializate pe paste şi pizza se iau la întrecere în agăţatul clienţilor, oferindu-le meniuri irezistibile şi mese decorate cu lumânări. Atmosfera este de petrecere, se râde în hohote, se ascultă muzică grecească, se bea retsina, se mănâncă octopus (caracatiţă) cu cartofi prăjiţi şi salată grecească stropită cu ulei de măsline.
La izvolrul tinereţii veşnice
Kos este o insulă care trece uşor de la o extremă la alta. Printre orăşelele tipice, gen Kardamena, a cărui plajă e ticsită de baruri şi cluburi de noapte unde se face karaoke, mai sunt şi locuri rupte din Paradis, cum ar fi Psalidi, cu doar o mână de taverne şi o feliuţă
