Se împotrivesc regulilor catalogate „absurde“ sau îşi cer drepturile pe care firma nu este dispusă să le acorde. Rebeli cu sau fără cauză, de cele mai multe ori aceşti angajaţi ajung nişte paria în mediul în care lucrează şi renunţă, în propriii termeni, la locul de muncă.
Talentaţi, pricepuţi, apreciaţi - angajaţii-model sunt de multe ori în pericol să ajungă angajaţi-problemă. Motivele pot fi diverse: se simt fie prea îngrădiţi de programul fix, de ţinută sau de anumite comportamente, fie nedreptăţiţi în raport cu munca şi valoarea lor. Ei îşi expun clar şi răspicat nemulţumirile, spre aprecierea unora dintre colegi sau exasperarea şefilor.
De multe ori însă, angajatorii nu vor să renunţe la rebelii din companie pentru că beneficiile aduse de aceştia sunt mai importante decât bătăile de cap provocate. Totuşi, în unele cazuri, deloc puţine, locul de muncă se transformă într-un teren de război, în care angajatorul şi angajatul se şicanează reciproc, iar mediul de lucru devine tensionat atât pentru cei implicaţi direct în conflict, cât şi pentru ceilalţi.
Alexandru R. (30 de ani) din Bucureşti s-a angajat în urmă cu câţiva ani ca inginer de suport, în cadrul unei companii multinaţionale de renume din domeniul IT. Tânărul a acceptat iniţial un salariu mai mic faţă de jobul anterior, considerând că prestigiul noului loc de muncă compensa diferenţa de bani. În plus, a considerat că, în scurt timp, valoarea sa ca şi angajat va fi suficientă pentru o mărire de salariu corespunzătoare. „Am aflat repede că situaţia în care mă aflam eu era generalizată. Toţi colegii mei veniseră pe bani puţini", povesteşte tânărul.
Conflict deschis
Cei mai mulţi angajaţi ai multinaţionalei nici măcar nu au încercat să ceară o mărire salarială de teamă să nu aibă probleme. Potrivit unui studiu intern, rezultatele angajaţilor, inclusiv ale lui Alexa