Printr-o stranie coincidenţă, reluarea ciclică a dezbaterilor despre „Revoluţia română“, odată cu apropierea zilei de 22 decembrie, s-a suprapus, anul acesta, cu funeraliile lui Václav Havel. Am avut, aşadar, în faţă, două modele de revoluţii ale acelui istoric 1989. Sau, dacă vreţi, două modele ale schimbării.
Să rememorăm cazul Cehoslovaciei, întorcîndu-ne în anul 1977. Un an rămas în istorie deoarece un grup de intelectuali praghezi, în frunte cu dramaturgul Václav Havel, a publicat manifestul Charta 77, în care îşi exprimau dezacordul cu regimul comunist. Faptul că totul a pornit de la solidarizarea intelectualilor cu o formaţie rock – The Plastic People of the Universe – depăşeşte cadrul anecdotei. Václav Havel şi prietenii lui erau într-adevăr rockeri – în timp ce prea mulţi lideri ai României de azi sînt manelişti.
Dar să revenim la Cehoslovacia şi să mergem în anul 1989. Primele demonstraţii studenţeşti au avut loc la 16 noiembrie 1989, în Bratislava. Cehii i-au urmat pe 17 noiembrie, cînd peste 15.000 de studenţi au luat parte la manifestaţie. Poliţia i-a atacat brutal pe protestatari, prilej cu care s-a produs unul dintre evenimentele enigmatice ale revoluţiei pragheze: la retragerea protestatarilor, în faţa atacului forţelor de ordine, un tînăr a rămas întins pe caldarîm. S-a crezut că este Martin Smid, un student la medicină, şi că a fost ucis de poliţişti.
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităVestea s-a răspîndit imediat, făcîndu-i pe cehi, dar şi pe slovaci să iasă în masă pe străzi. De fapt, adevăratul Smid era viu şi nevătămat şi degeaba autorităţile l-au arătat la televizor, în încercarea disperată de a calma situaţia. Tăvălugul se pornise. A fost creat Forumul Civic, condus de Havel, care a lansat apelul intitulat Ne