Nu ar putea renunţa niciodată la pasiunea sa de-o viaţă. La 71 de ani, nea Ion se poate lăuda cu o carieră de invidiat. Pensionarul spune că nu ar fi abandonat tâmplăria cu niciun chip. „ În urmă cu vreo trei ani, pe când ciopleam o uşă, m-am rănit. M-am operat imediat. Chiar dacă mă mişc mai încet, reuşesc să mă descurc “, spune nea Ion, tâmplar de la 14 ani.

„Fetele strigau: «Vin tâmplarii»“

Povesteşte cu nostalgie despre momentul când şi-a luat inima în dinţi şi a părăsit casa părintească, pentru a-şi croi un drum în viaţă. „ Eu provin de la ţară, dar de copil m-am hotărât să plec, să-mi câştig pâinea din sudoarea mea. Am intrat ca ucenic la un tâmplar de la Bucureşti. Pe vremea mea era o mândrie să te numeşti tâmplar, nu ca acum, când îţi e ruşine că abia poţi câştiga un venit decent “, mai spune nea Ion.

Îşi aminteşte cu plăcere despre momentele când venea în vacanţă acasă, în Laloşu, din judeţul Vâlcea, şi cucerea fetele dintr-o singură privire. „ Ajungeam la taică-meu foarte rar, când ne mai dădeau drumul de la muncă. Toate fetele ne aşteptau cu sufletul la gură şi strigau «Vin tâmplarii!», după care se strângeau la poartă să ne admire. Ne îmbrăcam la patru ace, ca să facem impresie bună “, mărturiseşte nea Ion despre momentele de glorie din viaţa sa.

S-a căsătorit şi apoi, împreună cu soţia, au făcut o casă de poveste, împodobită cu obiecte din lemn, zămislite cu măiestrie de mâinile sale. „ Toată tocăria, tot ce-nseamnă uşi, ferestre, scaune, sunt construite de mine. Am trei copii cărora le-am transformat locuinţele într-o podoabă de lemn “, zice Ion Tănăsuică.

Află ce preţuri practică Ion Tănăsuică în