Dacă în Vest, lecţiile despre sexualitate se ţin de la cinci ani, elevii români continuă să înveţe despre sex de la...televizor. În şcoli, în cel mai bun caz, dirigintele este cel care face pe consilierul, fără prea mult succes. Inclusiv ONG-urile întâmpină rezistență în școli, iar Ministerul Educației nu vede o prioritate în includerea acestor cursuri speciale în programa obligatorie. Sursa: SHUTTERSTOCK

Educaţia sexuală din şcolile româneşte este aproape inexistentă, deși statisticile arată că suntem pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul fetelor sub 18 ani care aduc pe lume copii. Deşi cei de la Ministerul Educaţiei susţin că au demarat încă din 2001 Programul Naţional „Educaţie pentru sănătate în şcoala românească”, de fapt, este vorba de un curs opţional, care se ţine doar dacă există dascăli dispuşi să-şi asume rolul de formatori.

Doar ONG-urile şi-au asumat să facă mai serios ceea ce statul nu a făcut niciodată: să înveţe tinerii despre riscurile vieţii sexuale începute mult prea devreme. O fac însă doar în comunităţile mai informate, fără să ajungă în zonele rurale, unde nevoia de instruire e foarte mare, la fel ca şi numărul sarcinilor la fetiţe şi abuzurilor sexuale.

România e pe primul loc în Europa la numărul de mame minore (43 la o mie), tocmai din cauză că nimeni nu le-a învăţat la timp cum să se protejeze şi când să spună „nu”.

Profesorii roşesc la discuţiile despre sex

Curricula oficială se bazează pe noţiuni vagi de sănătate, în care cele de sexualitate sunt lăsate la coadă (anatomie, igienă, sănătatea alimentaţiei, activitate şi odihnă, sănătatea reproducerii). Elevii din ciclul primar sunt trecuţi rapid prin câteva lecţii tehnice de anatomie, iar în gimnaziu fetele află despre „acea perioadă a lunii”. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei amintesc că „abordări pe domeniul sănătăţii reproducerii se re