Imaginile de la imensul protest din Kiev m-au impresionat profund. Multimea aceea uriasa de oameni isi apara mai mult decat dreptul la o viata mai buna si la democratie. Isi apara cu disperare dreptul de iesi de sub cizma grea si tot mai puternica, din nou, a Rusiei.
Moscova este din nou intr-o ofensiva furibunda de a recupera teritoriile aflate sub influenta sa in vremea URSS. Cel mai crunt indura aceasta revigorare a ambitiilor sovietice fostele republici sovietice. Ucraina pare sa fi cazut. R. Moldova a rezistat presiunilor teribile ale Moscovei si a semnat acordul de la Vilnius. Dar are in fata un drum lung, greu si periculos pana la izbavire.
Ianukovici, prorus prin formatie, isi joaca interesele electorale. A infuriat Ucraina iesita in strada, tanara, deschisa la minte, atasata valorilor europene. Dar daca infrunta iarna cu deficitul de 10-15 miliade de dolari, cu adversitatea Rusiei, care se va manifesta in toate felurile cu putina, de la embargouri comerciale, cum a patit Moldova, pana la cresterea pretului gazelor, va fi nevoit sa ceara bani de la FMI si de la UE.
Bani pe care insa nu ii va primi decat conditionat de respectarea unor standarde economice si ale statului de drept, standarde pe care nu este dispus sa le respecte. Cele ale statului de drept ii sunt straine, cele economice pentru ca presupun masuri nepoplare si de aici un pret electoral. Daca trebuie sa tai subventia la gaze populatiei si asa sarace ai mari probleme la alegeri. Rusia nu cere standarde, Rusia cere de obedienta, dependenta.
Cine considera ca mana lunga a Rusiei este o marota sa se uite bine, bine de tot ce se intampla in Kiev. Pentru ca pasul inapoi facut de Ianukovici este marea, imensa ei victorie.
Asa cum decizia Bulgariei de a interzice exploatarea gazelor de sist dupa proteste conduse de un ofiter KGB deconspirat este