Dezbaterea de duminică, 30 iunie, dintre istoricul Neagu Djuvara şi editorialistul Sever Voinescu, desfăşurată la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a adus în discuţie frumuseţea muzicii compuse şi interpretate de George Enescu, considerat de către Neagu Djuvara un inovator al artei muzicale.

Discuţia din prânzul zilei de 30 iunie face parte din proiectul „Duminicilor Muzicale“ al Festivalului „George Enescu“, iar cei doi invitaţi ai Oanei Marinescu, specialist în comunicare al festivalului, Neagu Djuvara şi Sever Voinescu, au rememorat prima lor întâlnire cu muzica de operă, în general, şi cu muzica lui George Enescu, în particular.

Fiind crescut de mic în spiritul muzicii clasice, „înotând“ în Chopin, Ceaikovski şi Schumann, intelectualul Neagu Djuvara a luat parte la prima reprezentaţie a operei „Oedip“ a lui George Enescu, dirijată de Constantin Silvestri la prima ediţie a Festivalui „George Enescu“, pe 22 septembrie 1958. „Din punct de vedere muzical, n-am înţeles nimic“, îşi aminteşte Djuvara, care-l asociază pe Enescu altor revoluţionari ai diverselor domenii culturale, care s-au remarcat, consideră Djuvara, în perioada 1905-1913 – Brâncuşi în sculptură, Kafka în poezie, Freud în psihanalizhă şi alţii.

„George Enescu se simţea iritat de succesul enorm al «Rapsodiilor» şi credea că ocultează celelalte creaţii ale sale, mult mai elitiste“

Sever Voinescu,

jurnalist

George Enescu a compus „Rapsodiile“ în 1901, pe când avea doar 20 de ani şi, cu toate acestea, au avut cea mai mare priză la public. Apropiaţi ai săi au declarat că Enescu nu le considera decât nişte creaţii pentru popor. „Se simţea iritat de succesul enorm al «Rapsodiilor» şi credea că ocultează celelalte creaţii ale sale, mult mai elitiste“, a subliniat Sever Voinescu, editorialist la „Dilema Veche“. Neagu Djuvara a mai amintit de neplăce