Lupta anticoruptie este incomparabil mai avansata decat cea antiincompetenta si antiimpostura, macar prin faptul ca este sprijinita de legi, de ceva institutii si, mai ales, de o mare popularitate. Probabil popularitatea se datoreaza faptului ca beneficiarii directi ai coruptiei sunt foarte putini, pe cand cei ai imposturii si incompetentei sunt foarte multi. In firmele private aceasta lupta a inceput mai demult, fireste, sau chiar a fost conditie de existenta. Acolo te paste falimentul. Un management incompetent si lucratorii incapabili te duc la sapa de lemn. Nu vreau sa fetisizez virtutile firmelor private. Acest fenomen de prevenire a imposturii si incompetentei are loc acolo unde exista concurenta. In conditii de monopol, standardele scad si preturile cresc (vezi de exemplu Apa Nova, Romtelecom). In conditiile in care protectia consumatorului sau a beneficiarului este cvasiinexistenta, standardele de performanta scad din nou (vezi de exemplu cazul unor universitati private). In sectorul public insa, aceasta lupta practic nici nu a inceput mai mult decat prin carcoteli interne si critici palide in presa. Exista temeiuri serioase sa sustinem ca o societate are o dezvoltare generala libera, civilizata si prospera atunci cand regulile ei de baza sunt concurenta (indiferent de forma de proprietate), aplicarea standardelor profesionale, informarea corecta si protectia consumatorilor (beneficiarilor). Aceste reguli trebuie respectate indiferent de natura proprietatii, indiferent daca avem de-a face cu sectorul privat sau cu cel public. Practicile cotidiene demonstreaza ca institutiile noastre sunt (inca!?) pervertite. La prima vedere, aceasta crasa pervertire are legatura doar cu coruptia sau macar cu lacomia si ambitia. Guvernele si primariile exista pentru interesele ministrilor, secretarilor de stat, directorilor, primarilor, consilierilor locali, nu ca sa admin