Preşedinţii Poloniei şi României au semnat la Bucureşti un acord privilegiat de colaborare. Parteneriatul româno-polonez pune bazele unui nucleu în Europa Centrală şi de Est, asemănător celui franco-german din Vestul continentului. Este întotdeauna bine să ai un prieten care te poate ajuta să deschizi anumite uşi. Aşa s-ar putea traduce parteneriatul strategic dintre România şi Polonia, semnat ieri la Bucureşti de preşedinţii Traian Băsescu şi Lech Kaczynski. România are de ce să privească oarecum cu invidie la succesele repurtate de Polonia - membru în Grupul de la Vişegrad (unde României i s-a refuzat intrarea în 1990) şi care a aderat la NATO şi UE în primele valuri de extindere.
Poziţii importante
Parteneriatul Estic, iniţiat împreună cu Suedia, face din Polonia un jucător important în „zona gri” a spaţiului ex-sovietic. Mai experimentată şi, probabil, mai abilă decât România în jocul de influenţă de la Bruxelles, Polonia a reuşit să obţină preşedinţia Parlamentului European pentru Jerzy Buzek, o personalitate marcantă a rezistenţei anticomuniste. Polonia ocupă şi multe alte posturi, mai puţin vizibile, dar extrem de importante.
Un alt aspect interesant pentru români îl constituie relaţiile Poloniei cu marele său vecin, Germania, un exemplu de reconciliere. După perioada tensionată din timpul guvernului conservator condus de Jaroslaw Kaczynski (fratele geamăn al actualului preşedinte), relaţia germano-poloneză a fost resetată în 2007, după instalarea premierului liberal Donald Tusk şi a ministrului său de Externe, Radoslaw Sikorski. Spre deosebire de Bucureşti, Varşovia a reuşit să păstreze relaţii funcţionale cu Moscova, în pofida unor divergenţe de opinii şi a unor remanenţe istorice.
Probleme globale
Diplomaţi şi lideri politici români spun acum că văd în parteneriatul cu Polonia o uşă