O fâşie îngustă de pământ, strecurată între Anzi şi Oceanul Pacific. Chile, o ţară care întâlneşte toate contrastele: briza oceanului, deşert, fiorduri, vulcani, gheţari. În nord, acolo unde se întinde deşertul Atacama, se află Valle de la Luna (Valea Lunii).

Frământat de torentele şi vânturile de demult, ţinutul s-a transformat într-o copie fidelă a suprafeţei selenare. Lacuri acum secate, acoperite cu un strat de cristale albe de sare. Stânci răsucite în fel şi chip, roci ce-şi schimbă culoarea o dată cu răsăritul sau apusul soarelui, devenind albastre, verzi sau roşii. Turiştii spun că cel mai frumos este să vii aici în nopţile cu lună plină, atunci când Luna de deasupra se oglindeşte în Luna de jos, de pe pământ. Iar undeva, între ele, se află oamenii.

Cu cât cobori către sud, peisajul se schimbă, făcând loc vegetaţiei, pădurilor, lacurilor şi insulelor, tot mai aproape de Antarctica. De altfel, Chile este considerată a fi cea mai lungă ţară din lume (de la nord la sud având nu mai puţin de 4.200 kilometri).

Varietate culinară

Varietatea geografică este evidentă şi în caracteristicile bucătăriei chiliene. Vietăţile marine, legumele, carnea de vită şi fructele sunt principalele ingrediente ce se regăsesc în preparate tradiţionale precum cazuela, empanada, humitas sau curanto. Influenţe spaniole, germane, italiene, franceze, dar şi orientale. De pe plantaţiile din regiunea Arica se obţin măslinele Azapa, considerate a fi la fel de gustoase precum cele greceşti. Porumbul (choclo), moştenire a vechilor civilizaţii mayaşă şi aztecă, este alimentul de bază al unei populaţii indigene - Mapuche - creatorii unor mituri şi legende fabuloase. Chirimoya şi lucuma sunt două fructe mai puţin cunoscute, dar care merită gustate.

Pollo Escabechado (Pui marinat) este o reţetă, foarte populară, care se prepară din două kilogr