Muzica Suprimată este numele unui festival aflat în acest an la prima ediţie, care se desfăşoară pe parcursul lunilor iunie şi iulie în mai multe oraşe din Transilvania.
Festivalul tratează un aspect care poate suna straniu pentru noi, cei de azi. Este un festival în cadrul căruia se cântă preponderent muzica unor compozitori care au fost desfiinţaţi, suprimaţi, omorâţi fizic şi psihic dar nu şi spiritual de către regimurile totalitare.
Prima ediţie a adus în atenţia publicului câteva opus-uri din creaţia compozitorilor Viktor Ullmann şi Gideon Klein, compozitori evrei închişi la Terezin şi ulterior ucişi la Auschwitz. Dar am descoperit aici şi piese din opera lui Norbert Hann von Hannenheim, neamţ din Sibiu, student al lui Schönberg, premiant al concursului de compoziţie Enescu în 1929 şi pus de regimul nazist pe lista neagră, închis la psihiatrie, de unde nu va apuca să fie eliberat nici după sfârşitul războiului, sanatoriul rămânând în zona ocupată de sovietici, care nu îl eliberează până când acesta moare în toamna anului 1945, la vârsta de 47 de ani, din cauze necunoscute.
Aceasta este istoria din spatele muzicii. O muzică prin care aceşti compozitori fie au consemnat tragismul vremurilor - cum este considerată în general creaţia lui Viktor Ullmann - fie au evadat din strânsoarea psihică într-o altă lume, ca în cazul mesajului muzicii lui Norbert Hann von Hannenheim, cu toţii realizând fresca emoţională a unei epoci pe care o descoperim astăzi altfel, prin ochii minţii.
Trebuie să recunosc faptul că titlul acestui festival mi-a produs o oarecare nedumerire, în sensul că părea să sune mai bine titlul de Muzica Interzisă. Nedesluşit - până la contactul nemijlocit cu atmosfera locurilor - mi s-a părut şi motivul pentru care acest proiect a fost gândit să prindă viaţă în România, în oraşe transilvane precum Sibiu, Roşia, Făgăraş, Braş