În disperarea de a găsi ceva cît de cît interesant la Congresul Extraordinar al PSD, convocat de Victor Ponta numai şi numai pentru că simţea nevoia de a triumfa într-un partid în care, pînă nu demult, era pus să ducă oala de noapte a şefilor, ziarele, televiziunile şi site-urile s-au oprit asupra primirii triumfale făcute lui Adrian Năstase. Cum era de aşteptat, şi pe fondul monotoniei de Congres al PCR din anii premergători execuţiei lui Nicolae Ceauşescu, Reuniunea PSD din 19-20 aprilie 2013 va rămîne în istoria postdecembristă sub sintagma Congresul în care, deşi a fost reales ditamai premierul Victor Ponta, vedeta a fost un cetăţean pur şi simplu pe numele său Adrian Năstase.
Adrian Năstase nu e însă un simplu cetăţean.
Adrian Năstase a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în 20 iunie 2012, la 2 ani închisoare pentru corupţie politică, înfăptuită în calitate de premier şi preşedinte de partid.
Ca urmare a cererii sale, Justiţia română, dovedind clemenţă, l-a liberat condiţionat după înfăptuirea în regim penitenciar a unei părţi din pedeapsă.
Articolul 59 Cod penal, aşează Liberarea condiţionată la capitolul III, semnificativ intitulat Pedepse principale aplicabile persoanei fizice:
„După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptate, ţinîndu-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei“.
Liberare condiţionată nu înseamnă altceva decît posibilitatea ca un condamnat să-şi ispăşească restul de pedeapsă în afara zidurilor închisorii, ca urmare a cererii sale și a unui comportament care convinge instanța că ”dă dovezi temeinice de îndreptar