JURNAL DE ROMÂNIA

A luat fiinţă şi deci s-a înfiinţat în societate la sfîrşitul anilor şaptezeci, începutul anilor optzeci, ca o consecinţă firească a emancipării servirii mititeilor altfel decît ţinuţi cu toată mîna şi întingînd în muştar pînă la ceas, cu o fustiţă de pionier pregătită ca la prima pală de vînt să ne arate funduleţul, rujată mai degrabă strident decît excesiv, cu nişte buzişoare în formă de inimioară sau gura leului de grădină, cu sînii mici, dar împinşi spre afară, afară din bluziţele croşetate gen macrame, iar la începuturile ei istorice a purtat batic, cît mai colorate, cît mai înflorate...

JURNAL DE ROMÂNIA

A luat fiinţă şi deci s-a înfiinţat în societate la sfîrşitul anilor şaptezeci, începutul anilor optzeci, ca o consecinţă firească a emancipării servirii mititeilor altfel decît ţinuţi cu toată mîna şi întingînd în muştar pînă la ceas, cu o fustiţă de pionier pregătită ca la prima pală de vînt să ne arate funduleţul, rujată mai degrabă strident decît excesiv, cu nişte buzişoare în formă de inimioară sau gura leului de grădină, cu sînii mici, dar împinşi spre afară, afară din bluziţele croşetate gen macrame, iar la începuturile ei istorice a purtat batic, cît mai colorate, cît mai înflorate, piţipoanca noastră a parcurs istoria fără să-i pese de gura lumii, ba chiar fără să-i pese nici măcar de gura ei, gata să-şi pună la bătaie graţiile, nurii şi frumuseţea şi pentru o călătorie cu trenul sau, de ce nu, pentru o cursă cu autobuzul, dacă ar fi fost vorba despre o linie preorăşenească, gata să-şi sacrifice viitorul pentru o relaţie cu un secretar de partid local, piţipoanca noastră s-a emancipat văzînd cu ochii şi trecerea timpului n-a lăsat-o indiferentă la tehnologia informaţiei şi iat-o astăzi cu ipod-ul la purtător, başca o poşetuţă doldora de rujuri şi telefoane mobile, e piţipoanca de ieri şi de azi, e piţipo