Claymoor – Ecouri mondene (86)

În plin Belle Époque, Mişu Vacaresco publică în L’Indépendance Roumaine o rubrică pe care o semnează: Claymoor. Indiscret, histrion şi, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al României mondene de sfârşit de secol romantic a fost un personaj care se identifică astfel cu lumea salonardă pe care o descrie.

6 aprilie 1883

Trupa poloneză de balet atrage lume la teatrul mare. În toate serile sala e ticsită. Este o variaţie agreabilă pentru că opereta germană terminase prin a obosi publicul iar teatrul românesc, în ciuda Piciorului de oaie, nu mai găsea nicio oaie în turma lui Panurge. În această săptămână vrem să petrecem ca baronul de Frescata din Viaţa pariziană pentru că săptămâna viitoare va fi săracă.

7 aprilie 1883

Ziua de marţi a fost strălucitoare. O adevărată premieră a Primăverii. Soarele era cald şi săgeta cu razele sale de aur şoseaua care părea un furnicar. Piaţa teatrului era ticsită cum trebuie că a fost cândva forumul. Trotuarul era împodobit. La Şosea – mare baie de praf. Sirocco-ul în Sahara nu ridica nori mai groşi.

Vineri seara "un ricevimento” la legaţia Rusiei. A fost strălucitor. Dacă florile lipsesc încă primăverii noastre, era în schimb o preafrumoasă colecţie ieri în saloanele prinţesei Urusov care strălucea de frumuseţe şi graţie într-o rochie de satin negru cu corselet breton de velur cu mâneci albe. Flori proaspete în păr. A fost muzică. Domnişoara Sargiu a fermecat acest frumos auditoriu cu graţiosul său talent. în acest parter de femei frumoase care aplaudau artista era: prinţesa Natalia Filipescu,  un nor alb încoronat cu trandafiri; doamna Olimpia Lahovary în rochie de satin albastru brodat ochi de Minervă, trenă regală împodobită cu valuri de dantelă cu un paner de trandafiri în scară; doamna Dragoumis c-un păr de regină; doamna Zoe Ghica Comăneş