Punem realizările pe seama furtului, ticăloşiei, tâlhăriei şi corupţiei.
De abia când priveşti de sus peninsula Sinai, dintr-un avion la mare înălţime, înţelegi cum de au putut evreii să rătăcească timp de 40 de ani după fuga din Egipt. Întinderi muntoase şi aride, un deşert pietros, în care până şi văile şerpuitoare ascund doar râuri nesfârşite de nisip fără urmă de vegetaţie.
La poalele muntelui Sfânta Catherina, înalt de peste 2.600 de metri, construită tot din aceeaşi piatră, se află o aşezare manăstirească ridicată acum aproape 1.700 de ani. Biserica din interiorul ei s-a păstrat neatinsă din timpul Împăratului Justinian, în secolul VI. În apropiere se află şi Muntele Sinai, acolo unde Moise a primit tablele cu scrisul lui Dumnezeu.
În interiorul mănăstirii este însă tufa din care îngerul s-a arătat lui Moise sub forma unei flăcări, iar Dumnezeu i-a spus: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob". Acest loc sfânt a supravieţuit miraculos trecerii timpului. Cărţi, icoane, obiecte de cult, manuscrise, miniaturi pictate acum 1.500 de ani şi caligrafii ciudate în aramaică, ebraică, latină sau greacă par ireale. Provin din cele mai îndepărtate locuri ale vechii creştinătăţi europene, din Spania până în Caucaz. Între ele, cu nimic mai prejos decât obiectele donate de un papă din primul mileniu, stau cadourile trimise de Ruxandra, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, de negustorii Braşovului sau de Ieremia Movilă pe la 1600.
Stăteam ieri şi mă uitam la toate acestea. Nu poţi să nu ai sentimentul că ne-am aflat întotdeauna în centrul unei civilizaţii, parte a unei lumi europene în care nu eram cu nimic mai prejos altora. O cădelniţă dăruită de un episcop al Rădăuţiului avea forma unei biserici gotice târzii, un filigran de aur al contraforţilor, ferestrelor şi turlelor. Obiectul provenea poate di
