[L’AMOR DE LONH]
Când ziua-i lungă-n luna mai
şi am, de tril de păsări, parte, –
cum ele tac, aminte, vai,
mi-aduc de Doamna-mi de departe;
şi inima-mi, atunci, suspină,
iar tril şi floare de-albăspină
îmi par mai reci ca un omăt.
Voi fi făcut un pas în Rai
Trecându-i pragul de departe,
Ca pelerin sărac, în strai
De in, iubirii-mi de departe,
Şi cu toiag, cam către cină,
Când ea-mi va fi,-n sfârşit, ve