Capii Poliţiei Jandarmerie, DGIPI şi de la Siguranţa Publică au zilele, poate chiar orele numărate. Capul lui Vasile Blaga, ciozvârtă a tripletei rămase în guvern, a căzut. Preşedintele ţării nu mai vrea escorta poliţiei şi merge cu maşina de unul singur prin oraş. Premierul îl imită, nu mai vrea nici el poliţie (nu ştim dacă se pricepe să conducă o maşină. Guvernul, am văzut, din gard în gard). Opoziţia ţipă: să vină la mine sindicaliştii care l-au înjurat pe Băsescu, face Ponta. Dincolo de tristeţe, Crin Antonescu îşi regăseşte songul: iresponsabilitate ş.a.m.d.
Cu alte cuvinte, mitingul-miliţiadă al poliţiştilor a reuşit pe deplin: vor avea aceleaşi salarii, toţi. Dar măcar s-au dat în stambă prin sindicalişti. Au făcut zaveră. Nu este exclus ca unii dintre ei să primească printre dinţi, când se vor aştepta mai puţin, câte un javră ordinară!. Câţiva vor trebui să dea socoteală ce căutau cu armele la miting. Alţii vor trebui să răspundă de ce au terfelit însemnele. Ei, obişnuiţi probabil cu interlopii şi cu galeriile de la Steaua, nu ştiu cum, la începutul lui 90, un grup compact de ofiţeri, în uniforme, într-o tăcere mormântală şi o nemişcare de stâlp, au pichetat câteva zile guvernul provizoriu de atunci.
Prezenţa lor sobră, în sine, era un protest. Căruia, în cele din urmă, autorităţile de atunci au trebuit să-i acorde atenţie: ministrul Apărării a fost retras. E de mirare însă că un lider hârşâit de 20 de ani, ca Bogdan Hossu, nu şi-a amintit episodul. Sau nu a anticipat dezastrul în care poliţiştii sindicalişti se aruncă, încălcând legea şi urlând după o partitură scrisă parcă de bufonul în uniformă, Mazăre.
Liderul de sindicat poliţist en titre, numitul Marin Gruia, primeşte în numele tuturor acest zero la purtare, păgubind-o astfel pe candidata programată în şedinţa de sumar, Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor.
